Impresii despre proiect (3)

Bun regăsit și de la Școala Gimnazială „Daniela Cuciuc” din Piatra Neamț, acolo unde parte din proiectul nostru este și doamna Ioana Roxana Iordache, profesoară de educaţie remedială. Iată ce ne-a povestit:

„ Eu am început proiectul cu un număr de 24 beneficiari dintre care 14 cu cerinţe educative speciale şi 10 aflaţi în risc de abandon şcolar, cei mai mulţi proveniţi din familii mono-parentale  sau cu posibilităţi materiale reduse. A fost o provocare și o bucurie încă de la început, Activităţile derulate au fost de educație remedială la disciplinele din aria curriculară Comunicare în limba română, Matematică și științe, Arte Vizuale și abilități practice, dar şi jocuri de socializare şi activităţi STEAM; jocuri de autonomie personală ( puzzle-uri cu „emoţii” şi ,,ghemul atitudinilor pozitive’’). Toate aceste activităţi au avut ca obiective operaţionale consolidarea cunoștințelor acumulate, elevii realizând faptul că pot avea emoţii pozitive sau negative, pe care le pot gestiona corespunzător, dar şi că toate acţiunile intreprinse au repercusiuni în viaţa personală şi socială.

Toate activitățile adresate copiilor din grupul-țintă principal au vizat o mai bună incluziune educațională, atât pentru copiii aflați în risc de abandon școlar cât și pentru copiii cu CES. O mai bună incluziune educațională contribuie direct la gradul de incluziune socială, abordarea proiectului fiind una integrată, abordând întregul context social ce influențează în mod direct incluziunea socială, printr-o abordare de tip comunitate – copil – școală – părinți. Practic, această implicare unitară, prin implicarea tuturor factorilor, poate fi secretul succesului, al reușitei.

    Obeictivul principal al activităţilor de remediere a fost abordarea integrată bazată pe participare, personalizare și interactivitate a elevilor. Am vizat implementarea de activități incluzive structurate pe principiul desegregării, crearea unor instrumente de suport educaţional cu impact pe termen lung, promovarea implicării tuturor actorilor relevanți de la nivelul comunității, dezvoltarea proactivității pentru toți beneficiarii activităților din proiect (aici mă refer atât la copiii din grupul ţintă principal, cât şi la părinții din cel secundar). Așa cum ne așteptam, toți elevii din proiect au avut o evoluţie bună şi foarte bună, mai ales pe partea afectiv-emoţională, deşi nu a fost neglijată nici partea cognitivă, însă evoluţia lui V. a fost una spectaculoasă: de la copilul timid, incapabil de socializare şi inter-relaţionare cu colegii faţă de care se simţea exclus, evitat, izolat, la copilul stăpân pe sine, capabil să iniţieze dialoguri cu colegii, jocuri de rol, ca un adevărat lider de echipă.”

Întrebată despre utilitatea acestor proiecte si cui ar trebui ele sa se adreseze preponderent în continuare, doamna profesoară ne-a spus:

„La nivelul grupului țintă principal format din copii și tineri în risc de abandon școlar, proiectul a identificat următoarele nevoi principale: nevoia unui act educațional personalizat, nevoia unei abordări individuale și integrate care să ia în calcul întreg contextul social și educațional care afectează fiecare copil, nevoia alocării de resurse supimentare din rândul experților educaționali, dar și sociali care să lucreze cu fiecare caz, nevoia adaptării instrumentelor educaționale la un înalt grad de interactivitate, nevoia sprijinului social, nevoia dezvoltării personale în special a motivației și a încrederii în sine, nevoia participării la activități integrative desegregate cu copii care nu sunt expuși riscurilor.

      Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale am identificat următoarele nevoi: nevoia desegregării, nevoia intensă a activităților personalizate de sprijin, nevoia dezvoltării abilităților individuale, nevoia de consiliere integrată psihopedagogică.

     O serie de nevoi stringente au fost identificate și la nivelul grupului țintă secundar format din experți educaționali și sociali, dar și din părinți: nevoia consilierii, nevoia expunerii la modele concrete de lucru și abordări integrate de succes pentru lucrul cu categoriile de copii vulnerabili, nevoia de comunicare profesională permanentă și de îmbunătățirea abilităților de identificare și abordare a acestor vulnerabilități, nevoia de acces permanent la informațiii noi și la modele de bune practici, nevoia de informare pentru părinți cu privire la modalități concrete de a sprijini actul educațional, nevoia de conștientizare a importanței educației în integrarea socială. Cu toate că este numit „grup țintă secundar” rolul acestuia este covârșitor în integrarea educațională și socială a copiilor.

       Aşadar, proiectul a realizat acest deziderat prin construcția unor instrumente de intervenție flexibile și interactivte – ateliere de dezvoltare personală, grupuri de suport, workshopuri, puncte de sprijin comunitar. Toate aceste instrumente au permis abordarea individualizată a nevoilor GT chiar în comunitatea din care ei provin, asigurând astfel un impact semnificativ.

    Un alt punct central propus de proiect a fost nu doar promovarea, ci și implementarea conceptului de educație incluzivă la nivelul școlilor de masă. Proiectul a lucrat, în principal, cu copiii cu CES din sistemul educațional de masa şi a  vizat creșterea calității incluziunii educaționale, cu accent pe desegregare. Astfel, proiectul a avut sun impact real în transformarea școlilor de masă în școli realmente incluzive unde actul educațional să poată include cu eficiență mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale, dar şi pe cei aflaţi în risc de abandon şcolar. ”

a mai adăugat doamna Ioana Roxana Iordache, profesor de educație remedială.